Multe cărți frumoase am citit anul ăsta… și câteva nu prea frumoase… Vă las cu cele 15 cele mai aproape de sufletul meu.
- Printre tonuri cenușii (Ruta Sepetys) E o carte pe care am citit-o prin februarie dintr-o suflare… adică am luat-o în mână pe seară… și pe la 3 dimineață o terminam de citit cu lacrimi în ochi și cu gândul că sunt o norocoasă, suntem niște norocoși că trăim acum. E o carte despre supraviețuire și despre iubire. Mi-e dragă tare!
- Castelul de sticlă (Jeannette Walls). Offf și cartea asta mi-a mers la suflet tocmai pentru că fac parte din generația copiilor crescuți în „tranziție”, cu mai mulți frați decât media… și well… e o carte despre luptă, despre perseverență, curaj și determinare.
- Fata cu portocale (Jostein Gaarder). Cartea asta scoate din tine sentimente… de iubire, de putere, de tristețe și de bucurie. Îți aduce aminte de începuturi și te face să te uiți cu mai mare drag la ce urmează.
- Altfel… și totuși Alice (Lisa Genova). Cu un doctorat în Neuroștiințe luat la Harvard, autoarea scrie despre Alzheimer, despre cum te pierzi treptat… E o poveste dureroasă scrisă din perspectiva unei femei cu această boală. It makes you think…
- Culoarea sentimentelor (Kathryn Stockett). Să lupți pentru ceea ce crezi (Skeeter), să faci lucrurile cu pasiune (Aibileen), să faci față nedreptăților, și până la urmă, tu cititor, să îți dai seama că poți să faci bine, poți renunța la prejudecăți…
- Trenul orfanilor (Christina Baker Kline) O altă carte scrisă bine de tot despre luptă, supraviețuire, obstacole, bunătate… care te face să cazi un pic pe gânduri…
- Clipa (Douglas Kennedy) O poveste pasionantă de dragoste consumatoare, de clipe intense, de greșeli, de renunțare și de „pentru totdeauna”.
- Cele treisprezece motive (Jay Asher). Cartea asta ar trebui citită de toți adolescenții și de toți părinții de adolescenți. O fată se sinucide și lasă 13 motive pentru care a făcut alegerea… și de câte ori cineva r fi putut-o opri, salva, dar nu a fost văzută.
- Camera (Emma Donoghue). Oh boy… this is… o carte scrisă incredibil de bine… despre puterea mamei de a asigura suoraviețuirea copilului său, de a crea o lume „normală” într-o cameră.
- Șoapta inimii (Philipp Sendker) Cartea aceasta m-a trecut printr-o grămadă de sentimente: iubire, prietenie, tristețe, fidelitate, regăsire. Cât de puternică este dragostea! Vrei să o citești repede și, în același timp nu vrei să se termine… am devorat fiecare întâmplare, fiecare nouă turnură…
- Păzitoarea tainei (Kate Morton) O poveste fascinantă al cărei tâlc îl afli abia la final, o carte care te ține cu sufletul la gură și care îți dă o sumedenie de idei despre posibile scenarii. E și cu dragoste și cu supraviețuire. Loved it!
- Eleanor & Park (Rainbow Rowell) Young literature? Păi e savuroasă cartea asta pentru mine ca adult… oleacă mai trecut de… well, adolescență. Te bucuri și plângi citind cartea asta, aștepți cuminte să vezi cum se mai întâmplă lucrurile și bagi și un sentiment de „uite! așa ar trebui să fie dragostea!”
- Mic dejun la Tiffany (Truman Capote) Ei, dar a fost un mic deliciu, o încântare și, în același timp, o surpriză că nu se termină ca filmul. Am devorat-o repede repede.
- Sub aceeași stea (John Green) Cred că multă lume a văzut filmul… dar cartea!… așa cum zic tot timpul, cartea e mai bună ca filmul, deși filmul e ok. Și e cu atât mai tulburătoare cu cât este inspirată dintr-un caz real. E tristă, da. Dar te face să simți.
- Să ucizi o pasăre cântătoare (Harper Lee) Frumos! Frumos scris din perspectiva unei fetițe de 6-8 ani despre viața din Alabama în 1935. Despre inegalitatea oamenilor, prejudecăți, despre dificultatea de a fi altfel decât acceptă societatea. Despre cum poți, tu, un singur om, să continui să fii moral, deși toți cei din jurul tău sunt de altă părere.
Ce să pun pe listă pentru 2016? Ia să vă văd!
Dacă nu le-ai citit deja: Splendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini, Gradina secretă – Kate Morton, La răsărit de Eden – John Steinbeck, Vălul pictat – W. Somerset Maugham.