Mum-bling…

mum-bling

Scriu repede… să nu îmi treacă pofta de scris… îmi zic în minte că vreau să scriu despre multe, despre o grămadă de lucruri care fac bungee jumping la mine în creier… Și le ordon să se oprească, să le pot privi, înțelege și așterne pe hârtie…

Primul în ordinea sosirii: cum e să fii mamă?

Nu am să scriu sfaturi despre cum să fii mamă, sau ce minunat este să ai un copil… scriu despre regăsirea de după momentul în care devii mamă, despre cum să te regăsești pe tine care ești aceeași, dar alta.

Să faci 2 tumbe și să-ți pui la punct sentimentele, emoțiile…

Să îți dai seama că nu ești anormală dacă nu te gândești în fiecare secundă la copilul tău, că e ok să spui că sunt și alte lucruri care te fac fericită, că fericirea ta nu stă exclusiv în copilul tău…

Că ai multe de învățat și de transmis și grămada de „voi face așa…” sau „nu voi face așa…” se adună dezordonat, fără noimă, dezechilibrant uneori…

Că tu ești tu, cea dinainte… că dorințele tale pot lua ființă dincolo de copilul tău, că poți purta o conversație care să nu implice bebeluși, că poți întreba „Ce mai faci? Povestește-mi!” chiar dacă ai stat în izolare 2 luni și arzi de nerăbdare să povestești ce ai făcut tu…

Că o ceașcă de cafea poate fi băută în liniște alături de oameni care scormonesc în izolarea ta și te trag afară… te colorează, te agită și îți readuc efervescența bulelor pe care le iubești…

Că ai să greșești și ai să uiți să spui „mulțumesc” așa cum trebuie, că ai să rearanjezi rafturile cu întrebări de atâtea ori, încât e foarte posibil să aliniezi întrebări greșite, să pierzi întrebări bune… și apoi iar să rearanjezi…

Că oamenii care te inspiră sunt tot acolo și înțeleg că ești cu susu-n jos, dar că ești tot tu și îți spun la fel de direct să te scuturi nițel când o iei pe arătură, când rănești fără să vrei sau când hohotele sunt prea zgomotoase…

Că frumosul și iubirea nu se schimbă… că poți continua să fii tu.

Leave a Comment