De cum am primit dreptul de a vota, am votat de fiecare dată. Rare au fost ocaziile în care nu am putut să-mi exercit dreptul din cauză că nu eram în aria geografică potrivită.
Ploaie ninsoare, în drum, mi-am făcut timp să merg la vot.
Mă uit acum la rezultatele alegerilor locale din toată țara și mai ales la numărul de oameni prezenți la vot.
Mi-e rușine. Mi-e ciudă. Nu mai mult de 100 de ani în urmă, femeile nu aveau drept de vot. În România femeile au drept la vot de fix 78 de ani. Unii dintre noi au bunici mai bătrâne de atât. În perioada ceaușistă votul era de fațadă.
Au murit oameni ca să avem noi acum dreptul să votăm. Ce se întâmplă cu noi? În ce lume crește copilul meu?
Și cine ne conduce? Cine sunt oamenii ăștia? Mi-e lehamite. Mi-e lehamite de ei pentru că îmi aduc aminte cu scârbă de o perioadă în care vrând, nevrând intram în contact cu „oamenii” din partide politice. Incultură, snobism, povești despre orgii pornografice, adulter, plagiate, masterate și doctorate făcute de alții pentru ei, achiziții trucate, facturi mai mari pentru produse mai puține, „dă și mie o factură că îți las și ție ceva”, „bag-o mă și pe fii-mea la tine să aibă și ea un serviciu”, „lasă mă, că-l știu eu pe ăla! tu du-te și zi-i că vii de la mine și nu mai plătești nicio amendă”, „ce? câte tone de nisip ai nevoie? se face! dar vezi cum faci, mergi închis” etc.
Mă bucur totuși că văd un val de independenți și oameni buni care au început bătălia împotriva ăstora. Mi-e mi-e scârbă, însă n-am avut curajul să ridic armele și să mă lupt. Nu lupt decât prin vot. Admir și susțin pe cei care, din punctul meu de vedere, își sacrifică liniștea căminului pentru a lupta cu hoția. Cred că trebuie să fii tare, extrem de tare să poți lupta cu puzderia de nenorociți care, deși în tabere diferite, sunt mână în mână.
Dar și mai important, au nevoie de noi, de oamenii care ne-am săturat de nenorociți. Noi trebuie să-i votăm ca ei să poată duce lupta pentru noi.
Și știu că poate trăiesc în bula mea roz (îmi aduc aminte că e doar o bulă când stau la coadă la poștă, la evidența populației, intru într-un spital de stat și văd oamenii care sunt acolo) și că oamenii din jurul meu sunt oameni cu simț civic, oameni educați, responsabili, dar poate bula asta se poate extinde și să cuprindă din ce în ce mai mulți oameni.
Știu, a trecut ziua votului… dar poate ne trezim…
