training, zlider

bani de training

Știm, complicațiile sunt multe și probabil trainingul e ultimul lucru la care se gândește orice individ sau companie.

Călătoria este singurul lucru pe care îl cumperi și care te face mai bogat.

Îndrăznim să contrazicem aceasta afirmație? Eu una îndrăznesc. Și trainingul te face mai bogat. Mai bogat de cunoștințe, de abilități, de atitudini formate și îmbunătățite.

Să revenim la bani. Până la urmă, oamenii care spun că nu au bani de training, probabil își doresc să participe și sunt conștienți de argumentul de mai sus.

Cum facem totuși să ne permitem să participăm la traininguri?

Când ești tânăr, elev sau student, cred că poți beneficia fără probleme de programele de training gratuite puse la dispoziție fie de un ONG, fie de firme sau prin proiecte. Chiar dacă nu au un grad foarte ridicat de dificultate, nici nu ai nevoie. E un punct de început dacă nu ai bani. Mai sunt și traininguri care oferă studenților reduceri substanțiale și atunci, cu un pic de strâns cureaua, poți participa și la acelea.

Strânsul curelei se referă la renunțarea la unele lucruri care par importante, dar care în realitate nu sunt. Care sunt aceste lucruri? Păi ar putea fi: țigările, prăjiturile, shaworma, ieșitul prea des la bere, o geantă nouă, un smartfon ultimul răcnet, a 10-a pereche de pantofi sau blugi. Calcul simplu: 1 pachet de țigări = 13 lei. La un pachet pe zi fumat dai 13 lei x 30 zile = 390 lei/lună numai pe țigări. La ce training ai putea să mergi în schimb? Identifică GAURA ta din buzunar (doar tu o știi) și identifică și oportunități de a face bani: scris articole, împărțit fluturași, lipit afișe, făcut sondaje de opinie.  Și uite că se găsesc și bani.

Când ești angajat, povestea se complică. Deja îți dorești să participi la programe de training cu un grad de dificultate mai mare, traininguri livrate de oameni cu o anumită experiență, oameni ce au și o bază solidă în domeniu. Și oamenii ăștia nu sunt ieftini. Nu sunt ieftini pentru că experiența dobândită în câțiva ani buni îți va fi livrată ție .

Dacă vrei să participi la traininguri și nu ai bani, cere de la companie să îți plătească biletul.  Știu. ”Ăștia nu dau bani pe training, nu am cum să cer că n-a mai cerut nimeni, ni s-a spus clar că nu sunt bani etc.”

Eu spun că se poate. Spune că vrei să participi, demonstrează că participarea ta la training-ul respectiv va fi și în beneficiul companiei, fă un plan financiar prin care, prin plăți lunare care să nu îți afecteze foarte tare veniturile, contribui și tu la plata taxei cu 50, 30, 10% din taxa de participare. Arată că te interesează să crești și să te dezvolți și că în felul acesta va crește și compania.

Dacă ești refuzat și așa, probabil nu ești în locul potrivit.

Dar dacă vrei cu adevărat, găsești bani.

Sursa foto: tubagbohol.mikeligalig.com

training

Fiecare drum are un început. Pentru unii cu gropi pentru alții mai finisat, pentru unii întortocheat, pentru alții drept. Ce contează de fapt este că fiecare dintre noi avem un drum în viață și acesta este la fel de unic ca și persoana noastră. Iar unicitatea aceasta îți conferă atât dreptul, cât și responsabilitatea de a te îngriji de drum, de a-i da forma pe care o dorești, de a-l secționa după bunul plac, de a-i pune flori pe margine sau bănci pe care să te odihnești, de a-l face cu una, două sau trei benzi sau chiar de a-l face pistă de raliu. Cu timpul acest drum reușește să oglindească experiența noastră de viață. Continue Reading

training

Vânător de mocăciuni…

E cam urât cuvântul ăsta, dar e foarte folosit şi toată lumea înţelege ce vrea să însemne…

Un titlu alternativ ar fi “Vreau să învăţ, dar moca…”

Adică… cum vine asta? Păi vine în felul următor:

Sunt conştient că am nevoie de experienţe noi de învăţare, le caut, îmi plac, dar doar pe cele gratuite că pe bani nu îmi permit. Din punctul meu de vedere, această frază se traduce (de cele mai multe ori) în “prefer să îmi cumpăr chestii (pantofi, smartphone, bere) decât să dau bani pe o chestie de care oricum nu sunt sigur că e de calitate”.

La construirea acestei atitudini au contribuit şi Cursurile din cadrul POSDRU. De prin 2008 am fost bombardaţi cu “oportunităţi” de formare gratuite şi multe din ele fără substanţă. Ei bine, fondurile sunt pe terminate sau va veni şi ziua când nu vor mai fi.

Şi vine vremea să investim în noi la propriu. Cât de des poţi să mergi la formări sau evenimente? O dată pe lună sau o dată la 2,3 luni. Ce buget ai avea nevoie? După o scurtă cercetare, training-uri şi evenimente bune se pot achiziţiona cu preţuri începând cu 50-60 lei până la 1000-1200 lei (excluzând alea super scumpe ce trec de 2000 lei).

Adică se găsesc pentru toate buzunarele. Nu-i rău să mergi la gratuităţi, mai ales că ele există şi multe sunt de calitate, însă e de ajuns? Dacă da, atunci e perfect. Dacă nu, e cazul să renunţăm la atitudinea sus menţionată, să ne facem o evaluare corectă şi să investim în direcţia în care vrem să ne dezvoltăm.

Atât.

Sursa foto: freecoupons.com

training

La prima vedere, organizarea de evenimente nu pare a fi “rocket science”. Ce mare lucru? Te hotarăşti ce vrei să faci,  găseşti o locaţie, dai drumul la promovare, la invitaţii şi faci evenimentul. Cei care au organizat evenimente ştiu că lucrurile nu sunt chiar aşa simple. Sunt o multitudine de detalii pe care trebuie să le ai în vedere, în funcţie de tipul evenimentului, sunt lucruri care depind de alte lucruri şi trebuie să ştii ordinea în care să le implementezi etc.

Sunt şi multe întrebări pe care trebuie să ţi le pui înainte de a lansa un eveniment. Continue Reading

training

Experiență frumoasă de training alături de ONGuri ieșene

E foarte adevărat că oamenii din ONGuri sunt foarte faini. Sunt implicați, pasionați, altruiști, proactivi și multe alte atribute pozitive pentru care îi admir sincer. Și spun asta pentru că în weekend-ul trecut am avut șansa să petrec 2 zile fantastice alături de oameni din ONG-uri.

Sâmbătă am vorbit despre metode non-financiare de motivare a membrilor din asociații și am întâlnit lideri de asociații implicați realmente în dezvoltarea lor și a mediului ONG din care fac parte. Continue Reading

training

Cum ai putea evalua dacă un training este bun sau nu? Pe lângă multe alte criterii, unul din ele ar putea fi percepţia ta, participant, asupra timpului. Hai să mă explic. Dacă simţi nevoia să te uiţi la ceas mai mult de 1 dată în decurs de 1 oră în căutarea minutului la care organzatorii au anunţat pauză… probabil nu e un training foarte reuşit. Cu cât nu simt timpul că trece, cu atât este training-ul mai bun.

Aşa s-a întâmplat şi în seara asta la training-ul Go social with your personal brand, livrat de Mădălina Buzdugan. Am petrecut o zi întreagă vorbind despre social media, am învăţat o grămadă de lucruri pe care le voi pune în practică şi nu am simţit timpul trecând.

Dacă tu, trainer, ai găsit metoda potrivită să mă faci să fiu atent la tine, cu siguranţă nu mă voi căuta prin buzunare de telefon (nu să verific dacă e pe silent, ci să văd cât e ceasul). De asemenea, apreciez sincer când tu, trainerule, vezi că îmi e puţin greu să e urmăresc şi schimbi ritmul, neţinând neapărat la stricteţea lucrurilor pregătite de acasă indiferent de reacţia participanţilor.

Mersi, Mădă, de informaţii şi de exemplul pozitiv :)

training

Îmi aduc aminte cum am început să fac training… :) Eram studentă şi membru ELSA Iaşi când am început să particip la tot felul de training-uri şi să sorb informaţia cu ochii mari cât cepele. Mi-a plăcut atât de mult de oamenii aceia ce stăteau acolo în faţa noastră şi ne spuneau chestii, ne puneau să facem chestii, încât m-am hotărât (după vreo 6 luni) că e cazul să merg la mine în asociaţie şi să “ŢIN” training. Primul lucru pe care l-am făcut, a fost să imit (într-un mod jalnic, vă daţi seama) ce am văzut la alţii.

Nu erau pe vremea aia ToT-uri (Training of Trainers – Formare de Formatori) accesibile şi nici prin cap nu îmi trecea că în spatele unui simplu exerciţiu de jucat cu baloanele este un obiectiv, este un adevărat proces care e mai important decât coloritul baloanelor.

După ce mi-am nenorocit membrii din departamentul S&C al cărui VP eram :) mi-am dat seama că e groasă treaba şi dacă vreau să fac ceva ar cam trebui să dau din coate în direcţia asta. Şi uite aşa, şontâc-şontâc, am “furat” de la alţi traineri, am început să merg la ToT-uri pe la noi, prin alte ţări şi de la a imita ce fac alţii am reuşit să fac eu cu propriul meu căpuşor.

Mi se pare că apartenenţa la o organizaţie care să îţi dea oportunitatea să experimentezi e un bun început pentru un trainer. Nu cred că participarea la un ToT te face trainer, indiferent de numărul de ore. Un ToT îţi arată calea, îţi stimulează “glanda” creativităţii, îţi deschide ochii, te ajută să îţi pui la punct noţiuni necesare. Ce faci mai departe e mult mai important.

Am strâns din experienţele mele de training şi, în Traineri de colecţie, am construit acel ToT care să răspundă cât mai multor doritori de dezvoltare în direcţia asta: o perioadă de timp acceptabilă (3 zile), abordări punctuale pe lucruri de care un trainer la început de drum are nevoie, un preţ accesibil şi, bineînţeles, un suport de curs util.

Cei pe care îi aştept să se înscrie trebuie să fie pasionaţi de training şi să dorească să facă training în organizaţiile/companiile din care fac parte.

Ne vedem pe 2-4 martie!

training

Și nu e un lucru rău… dimpotrivă e semn că lucrurile merg bine… Deși nu îmi petrec weekend-urile foarte liniștit, pe la munte sau prin alte locuri frumoase din zona Moldovei, știu că am parte de weekend-uri plăcute. Mă bucur și de colaborări noi cu oameni pe care îi apreciez și cu care abia aștept să dezvolt noi și noi proiecte. Luna februarie m-a procopsit cu o colaborare ce “fumega” de ceva vreme și acum a ajuns să se “aprindă”.

Weekend-ul de training 2 de la Crilia are semnătura Nicoletei Azoiței. Îmi aduc aminte, pe vremea când eram voluntar, cum am cunoscut-o pe Nicoleta.
Eu eram atât de mică și de începătoare, iar ea era atât de sigură pe ea și știa atât de multe lucruri… Am lucrat împreună la Săptămâna Națională a Voluntariatului, la Formul ONG  ea reprezentând Alternative sociale, iar eu ELSA Iași. Nici prin cap nu mi-a trecut că peste 7-8 ani drumurile noastre se vor încrucișa în asemenea “hal”.

Mă bucur totuși că ne-am intersectat drumurile și că am reușit să trag de partea mea un trainer atât de fain, un trainer care cunoaște valoarea practicii și interactivității în procesul de învățare. Un trainer care știe să zâmbească și să creeze o atmosferă frumoasă de învățare.

Cei ce vor participa la oricare din training-urile de la final de februarie, cu siguranță nu vor regreta experiența, dar, mai important, nu o vor uita…

Weekend-ul poate fi și ocazie de a investi în educație… da ori ba?

training

Sâmbăta şi duminica trecută am fost trainer. Am avut la Crilia un eveniment deschis la care s-au înscris oameni din diferite domenii din Iaşi şi nu numai. După maratonul pe care l-am făcut împreună cu ai mei crilieni pentru organizare, cele două zile de training au venit ca o binecuvântare. M-am alimentat cu energie pozitivă “furată” de la participanţi, m-am molipsit de buna lor dispoziţie şi m-am bucurat ca un copil de fiecare răspuns la întrebarea “Ce am învăţat astăzi?”

Şi e doar începutul… mă bucur că avem în plan şi alte evenimente asemănătoare…

Iar pentru tot ce s-a întâmplat în weekend-ul trecut trebuie să mulţumesc celor 5 Crilieni, fără implicarea lor nu am fi avut atât de multă culoare…

Şi ceva foto…