training

Dezvoltarea personală

M-am înspăimântat un pic zilele trecute când am citit un articol destul de vehement la adresa dezvoltării personale. M-am întrebat dacă nu a pornit la vale ca un bulgăre de zăpadă trendul împotriva trainingurilor de dezvoltare personală…

Și din ce în ce mai des văd oameni care spun că e o prostie să mergi la traininguri din astea.

Și mi-e ciudă că piața s-a umplut de nume „mari” care propovăduiesc „binele” într-un mod mai puțin… cum să-i zic… profesionist. Iar oamenii ăștia „mari” sunt prezenți la toate evenimentele și dau din gură peste tot. Și oamenii au înțeles greșit ce e dezvoltarea personală, au ales să nu se lase mânați ca oile în săli de 200-300 de participanți unde un „cineva” ține un TRAINING.

Și eu, dacă aș participa doar la din astea mi s-ar face lehamite și aș concluziona rapid că e o mare gargară cu trainingurile de dezvoltare personală.

Dar nu e așa. Trainingurile NU sunt așa. Alea sunt niște prezentări, nici măcar seminarii.

În primul rând dezvoltarea personală înseamnă să îți dezvolți acele abilități pe care le poți folosi la orice loc de muncă (abilități transversale). Fie că ești mecanic auto, fie că ești top manager ar cam trebui să ai abilități de comunicare și aici e mult de vorbit, dar o voi lăsa așa; să ai un pic de abilități pe identificare și cunoaștere a emoțiilor și reacțiilor tale la aceste diferite emoții, pentru a-ți putea gestiona mai bine comportamentul; să știi ce și cum te face fericit ca să poți lucra cu mai mult spor etc.

Iar apoi, trainingurile nu se țin nicioadată în grupuri mai mari de … să zicem 20, dar 20 întins la maximum. De obicei, grupul perfect pentru un training este de 12 persoane. Și, da, se poate face în grup (contrar unui argument citit pe net) pentru că uneori poți învăța din, te poate ajuta experiența celorlalți.

Dar mă opresc din vorbit, că nu ajută pe nimeni. Faptele vorbesc mai bine.

Din 2012 tot încerc să ofer oamenilor care au avut experiențe neplăcute cu trainingul, oportunitatea de a gusta training adevărat.

Și în vara asta facem training pentru degustat: sesiuni de 2/4 ore cu prețuri de 19 – 59 lei la Școala de vară Crilia.

Și mă opresc aici… până încep o campanie de promovare a trainingului pe bune…

training

55883289

Pe bune, te rog eu mult, nu îi trimite la… și nu le face training. Tot ce ai să reușești să obții vor fi oameni deștepți care își vor da seama cât ești de idiot și vor pleca în altă parte. Crede-mă! Am văzut cazuri, pe viu!

Păi ce mama mă-sii să plătești training să-ți deștepți oamenii? Chiar dacă ești idiot, nu fi și prost! Trainingul bun oricum costă o grămadă de bani și pentru ce? Ca să plece oamenii instruiți pe banii tăi? Și oricum trainerii ăștia… numai gargara e de ei… Ce foaie verde atâta frăsuială pentru câteva ore de jocuri tâmpite și hăhăială? Ce devoltare personală? Auzi! Ce te interesează pe tine ce face omu’ cu viața lui? Ce nevoi are, ce vise, aspirații… nu au decât să vorbească cu părinții despre asta. Tot ce te interesează e să muncească. PUNCT.

Știi ce? Hai să-ți dau un pont! Așa, ca să dai impresia că-ți pasă, vezi că găsești training super ieftin, aproape moca și care nu prea are efecte cine știe ce. Bagă din ăla de 2-3 ori pe an, plus o ieșire la bere de Crăciun și una în vară pe care să le numești Team Building și te-ai scos.

Nici nu tre’ să scoți tone de bani din buzunar, și nici nu ești în pericol să ți se deștepte oamenii să vadă cât ești de idiot.

Dar rogu-te mult, mult de tot, nu te mai plânge că ești înconjurat de idioți. Mulțumește-te să bagi clasicul: Numai eu muncesc în firma asta sau Ți-am zis de o sută de ori sau Pentru ce te țin în firma asta? Și mai departe vezi-ți de lipsa clienților, de pierderea celor existenți, de scris pe facebook, de cărți de vizită, softuri noi că DOAR astea sunt probleme importante, nu oamenii. Pe ăștia poți oricând să-i înlocuiești cu alții (la fel de idioți). Și nu mai veni la mine să ceri training pe 2 lei. Îți pierzi vremea, zău! Mai ales dacă vrei să ți-i (pe oameni) repar în  2 ore.

Și-ți mai zic un secret, vezi că oamenii, cum îi bagi puțin în seamă, cum li se suie la cap și se simt bine în pielea lor, capătă încredere de sine și apoi se cred ei tari și mari și încep să-ți dea sfaturi despre cum să-ți conduci tu afacerea. Că le-o venit lor idei! Că au inițiativă și sunt proactivi! pffff! Auzi! Să-ți zică EI ție cum să-ți conduci afacerea TA! REVOLTĂTOR!

Oricum, orice ai face, NU FĂ TRAINING! Nici pentru tine, nici pentru oamenii tăi.

Gata… it’s out o my system! Mă duc să fac ceva productiv!

 

diverse, training

IMG_6127

După ceva ani să primești un telefon în care să ți se spună „Și acum mai țin minte lucurile pe care le-am învățat de la tine, Crina”

Să primești mesaj „Am schimbat jobul. Acum mi-e bine. Datorită ție. Mulțumesc!”

Să ți se spună „Din cauza ta :) am plecat în Corfu cu niște aproape necunoscuți”

Să sune telefonul într-o după-amiază leneșă când încă ești în pijamale „Vreau doar să-ți spun că îți mulțumesc. Și datorită ție sunt ceea ce sunt astăzi.”

La final de training oamenii să nu vrea să plece chiar dacă au de prins trenul înapoi spre casă. Să se întoarcă de la ușă și să te ia pe sus. „Mulțumesc!”

Să oprească pe toată lumea din făcut poze de final, să se ridice în picioare și să spună „Cred că trebuie să-i mulțumim Crinei pentru toate lucrurile învățate și pentru că ne-a unit așa cum a făcut-o” și apoi să se ridice și să aplaude până simți că ți se umezesc ochii.

După 2 săptămâni de stat la mare să vină la training 2 zile și să spună „Nu mi-am imaginat că va fi atât de fain. Ești un super trainer, Crina”

Să fugă de la serviciu pentru a ajunge la o întâlnire în care să scrie repede pe o hârtie A4: „În urma cursului de Comunicare asertivă, am aplicat pentru US visa. Am luat-o. Și am reînvățat să mă IUBESC și să îmi dau TIMP” și „Am învățat să cer timp. Să iau decizii pentru mine atâta timp cât accept consecințele” și să le țină, foile astea, la piept, în timp ce povestesc cum li s-a îmbunătățit viața.

Să râdă mult și să spună „da, astăzi am învățat ceva despre mine”

Și dacă ai avea toți banii din lume și nu ar mai trebui să lucrezi nici o zi în viața ta, ai mai face training? DA, aș mai face! Aș face training și la 80 de ani dacă m-or ține încheieturile.

training

gandire laterala

Stau și o gândesc de mai bine de un an… M-am apucat de vreo 2 ori să-l citesc pe E. de Bono în ultimii 5 ani și de fiecare dată m-am oprit. M-am oprit pentru că mi s-a părut greoi și întortocheat. Și am spus că e cazul să renunț la citit și să mă apuc să-l studiez, așa, cu pixul și foaia lângă mine. Și am făcut asta o bună bucată din 2014.

Și am lucrat la un program de training care să facă fix asta: să te învețe cum să gândești lateral, metodic, pas cu pas. Adevărul este că abia aștept să încep acest program să mai exersez și eu. :)

Dar cel mai entuziasmată sunt de feedback-ul primit de la oamenii pe care i-am întrebat dacă li se pare o idee bună ori ba. Deja pot vizualiza sala plină de oameni, activitățile, materialele și provocările pregătite. Simt pur și simplu că grupul va fi plin de energie și voi aștepta să vină ziua de training cu tare mare nerăbdare.

E o senzație din aia de nou, când îți cumperi în sfârșit lucrul acela pe care ți-l doreai de atâta vreme și acum în sfârșit îl ai. De sentimentul cu care te dai jos din pat a doua zi după achiziție, în primele secunde neputând să-ți identifici entuziasmul imediat.

Asta e senzația pe care o încerc acum, că în sfârșit am dat drumul la înscrieri, un gâdilit ușor acolo în fundul stomacului care dansează de colo-colo și nu mai are răbdare, și nu mai încetează să construiască scenarii, activități, să rescrie, să șteargă și să scrie iară… și anticipează oamenii care vor fi acolo și vor furniza energia săptămână de săptămână.

Pe 24 aprilie voi începe programul de Gândire laterală la Crilia. Programul durează 6 săptămâni cu 2 ore de traning pe săptămână. Citiți mai multe despre program acolo…

Gata! Vă aștept! :)

training, zlider

Pentru că uneori fac și asta, mă interesează domeniul și citesc despre sau deschid subiecte de discuție despre.

Părerile oamenilor despre team building variază de la „un mare bullshit” la „extraordinar”.

Mulți cred că team building-ul nu e nimic altceva decât o vacanță pentru angajați plătită de firmă.

Aș vrea să fac ceva precizări despre termenul acesta de team building.

Ce nu este team buidling-ul:

Nu este team bonding. Deși este foarte inportantă și interrelaționarea dintre membrii unei echipe, acest lucru nu poate fi tradus în team building. Team bonding-ul are ca scop creșterea sentimentului de apartenență la o echipă, de a da oportunitatea membrilor echipei de a găsi puncte comune pe care mai apoi să le transpună în munca în echipă. Activitățile folosite în programe de team bonding sunt, preponderent, activități de lucru în echipă într-un cadru relaxat: golf, volei, rafting etc.

Nu este un leac minune care, odată luat, face echipa să funcționeze șnur. Pentru că majoritatea programelor de team building durează 2-3 zile, e absurd să creadă cineva că la final echipa va fi perfectă. Nu va fi.

Ce face, de fapt, team building-ul:

Adresează probleme ale echipei. Punctual și pe bucățele. Pot fi probleme ca: lipsa de comunicare, conflict în echipă, lipsa de motivație, lipsa inițiativei etc. Și ghici ce? Așa cum spuneam și mai sus, echipa nu pleacă acasă cu problema rezolvată. Echipa pleacă acasă cu problema analizată din toate unghiurile, cu identificarea contribuției fiecărui membru la problemă, cu soluții posibile de aplicat, astfel încât problema să fie depășită.

Pune cărămizile de la bază în ordine. Team building-ul lucrează la temelia echipei și dă oportuniteatea membrilor echipei să meargă „acasă” și să așeze restul cărămizilor în ordine.

De aceea, un team building fără follow-up e „un mare bullshit”. E ca și cum ai face fundația unei case și apoi ai lăsa-o în paragină.

Revenind la primul paragraf al articolului, cred că oamenii care consideră team building-ul „un mare bullshit” nu au participat la un team building adevărat niciodată.

Sursa foto: thrill.com.au

training, zlider

AMAZING Trainers Bootcamp

Mi-e greu să încep… nu pentru că nu aș avea ce spune, ci pentru că frazele se aglomerează și vor să iasă toate odată (a la Raluca) atunci când gândurile mele se îndreaptă către săptămâna AMAZING pe care tocmai am încheiat-o.

Dar trag aer în piept … și încep.

Un vis nebunesc, un vis ce zăcea în mine de peste 3 ani s-a împlinit. Un vis care până astă vară a rămas nerostit și-a găsit drumul. Am găsit cei doi oameni perfecți cărora am putut să le rostesc visul fără teama de a fi ridiculizată, Alma Andrei și Irina Șubredu.

După ce au spus DA, putem să facem, am avut prima întâlnire de lucru pentru materializarea AMAZING Trainers’ Bootcamp pe 16 septembrie 2012 și nu ne-am oprit până nu am văzut bootcampul că se întâmplă.

  lucramse lucreazain 3tot lucram

Am structurat conținut, am ales metode, am șters, ne-am răzgândit, am analizat impactul posibil asupra participanților, am ales să creăm o experiență puternică pentru participanți, am avut emoții, am râs, ne-am îngrijorat, am învățat unele de la altele. Au fost luni de pregătire AMAZING.

pregatite de drum

Am plecat cu emoții până la cer într-o dimineață cu ninsoare să-i întâlnim pe ei, pe bootcampers.

Nu știu cum să exprim extazul că s-a întâmplat… Am început să creăm acea comunitate de traineri AMAZING la care am visat. Am avut parte de AMAZING bootcampers care și-au depășit limitele, care au învățat despre ce înseamnă să fii trainer și cum să fii trainer AMAZING.

la 30 de ani training fetele trainers KIT

Mi-am aniversat și schimbrea prefixului în bootcamp și nu cred că mi-aș fi dorit altfel.

Mi-am adus aminte de impactul pe care l-au avut bootcampurile unde am fost eu participant și de oamenii care mi-au schimbat mie viața, de încăpățânarea mea de a mă schimba și de schimbarea ce s-a întâmplat în mine, inevitabil, de fiecare dată. Am experimentat orele „libere” de după livrare în care ne adaptam continuu și evaluam și răs-evaluam până târziu în noapte.

Am învățat mult din această experiență și de la bootcampers și de la colegele mele de training. Am fost de data asta de partea cealaltă de baricadă și a fost AMAZING.

Mulțumesc AMAZING bootcampers și mulțumesc Alma și Irina.

Abia aștept să reiau experiența în ediția a IIa.

Mai multe fotografii.

Sursa foto: crilia

 

training, zlider

stilul tau de training

De când am început să cochetez cu training-ul, am admirat mulți traineri pentru stilul lor, pentru atitudinea în training, deschiderea față de participanți, simțul umorului etc. Nu am admirat trainerii mult prea serioși, atitudinea de superioritate și bețele înfipte în… știți voi unde.

E de la sine înțeles că la început am încercat să copiez toate comportamentele ce mie mi-au plăcut și să fiu și eu ca trainerul „ăla fain”. Și ce credeți că se întâmpla de cele mai multe ori? Nu îmi ieșea. Nu mă simțeam bine, nu ajungeam cum trebuie la participanți.

Acum ceva vreme am fost întrebată la Biblioteca Vie cum ar putea cineva care nu este așa volubil ca mine să fie trainer. Am zâmbit. Răspunsul e simplu: nu toți trainerii sunt la fel. (ca să vezi!) Unii sunt mai glumeți, alții mai serioși, unii sunt mai apropiați de participanți, alții nu, unii sunt mai vorbăreți, alții sunt la subiect etc.

Stilul de training trebuie să fie al tău. Stilul îl creezi odată cu experiența în funcție de ce a funcționat cel mai bine în relația ta cu participanții.

Atâta vreme cât manifești deschidere față de participanți, răbdare și înțelegere, restul se învață. Se învață cum să faci un design, cum să utilizezi metode de training eficient, cum să vorbești în public, cum să evaluezi sesiunile etc. Totul se învață.

Stilul tău de training poate fi un factor care să faciliteze învățarea sau, dimpotrivă, să fie o barieră. De exemplu, simțul umorului, ar putea să creeze o atmosferă relaxantă și deschidere, dar dacă trainerul se transformă în clovn, trainingul se tranformă în stand-up comedy. La fel și cu seriozitatea, Dacă trainerul face abuz de seriozitate s-ar putea participanții să fie crispați nițel. La fel și cu multe altele care țin de stilul de training.

Mie îmi place să abuzez pe ici pe colo de simțul umorului pentru că e în caracterul meu ca om, nu doar în stilul de training.

Poate cu altă ocazie voi scrie ceva și despre efectele râsului în training.

Voi ce stil de training credeți că aveți? Mai serios sau mai glumeț?

Ce fel de trainer ți-ar plăcea să fie în fața ta?

Sursa foto: moaconsultancy.com

training, zlider

angajati softskills

Au nevoie angajații de training soft skills? Din punctul meu de vedere, DA. Dar poate sunt subiectivă, așa că hai să vedem niște argumente.

Ce își dorește un angajator de la angajații săi? Să fie performanți, productivi, să aducă bani. Corect? Corect.

Pentru a îndeplini criteriile de mai sus, angajatul trebuie să posede un set de cunoștințe, abilități și atitudini care să îl ajute.

Nevoia imediată a angajatorului este ca angajatul să știe cum să facă lucruri specifice: să creeze o aplicație, să scrie un comunicat de presă, să știe să lucreze cu Office, să știe să folosească un copiator, să știe o limbă străină etc. Este vorba despre acele lucruri specifice pe care angajatul trebuie să le facă pentru a aduce bani în companie, lucruri care, deci, au legătură directă cu postul pe care lucrează.

Și e normal ca fiecare companie să se asigure că angajații știu lucrurile astea, fie prin angajarea de oameni care știu deja sau prin training pe hard skills. Altfel nu ar avea sens să îi angajeze. Corect? Corect.

Buuun! Acum că ne-am asigurat că angajații știu să facă ce trebuie să facă, hai să vedem de ce uneori nu fac sau nu fac așa cum ar trebui.

Pentru că până la urmă asta e marea problemă. Dacă omul ar fi incompetent (nu ar ști cum să facă) ori nu ar fi angajat, ori ar fi concediat. Așadar avem oameni competenți care știu să facă lucruri și totuși nu lucrează la capacitate maximă, nu fac performanță.

De ce? 

Pe lângă abilitățile hard, angajații au nevoie și de abilități transversale, acele abilități care sunt necesare la orice loc de muncă, îndiferent de natura lui. (PR sau secretară, mecanic sau vânzător).

Au nevoie angajații de abilități de comunicare? De comunicare cu colegii, cu superiorii, de oferire și primire de feedback, de comunicare scrisă – redactat un raport, trimis un e-mail? Păi cam da. Vrem nu vrem, cu toții comunicăm. Mai bine, mai puțin bine, comunicăm. Dar abilitățile de comunicare se pot îmbunătăți, sunt tratabile prin training, astfel încât să nu se mai ajungă la „iar nu ai înțeles ce am vrut să spun”.

Au nevoie angajații de abilități de lucru în echipă? Unii da, alții nu. Cei care prin natura postului nu lucrează în echipă, poate nu își doresc setul ăsta de abilități și poate nici compania nu e interesată să investească în direcția asta. De cele mai multe ori, însă, angajații lucrează în echipă. Adică au un obiectiv comun de atins și o fac prin distribuirea de sarcini congruente, planificare, raportare, reajustare etc. Și ce înseamnă până la urmă să ai abilități de lucru în echipă? Pe scurt: să știi ce știi să faci, să știi când și cum te poți baza pe colegi, să știi când trebuie să faci un pas înapoi, să conștientizezi cum afectează munca sau ne-munca ta echipa, să creezi relații bazate pe încredere.

Au nevoie angajații de abilități de vorbit în public? Din moment ce teama de vorbit în public e pe locurile fruntașe în sufletele oamenilor, aș zice că da. Fie că e vorba de o simplă prezentare de proiect în fața colegilor, fie că e vorba de vorbit în fața a 500 de oameni străini, nevoile sunt cam aceleași: controlul emoțiilor, structurarea logică a prezentării, stimularea auditoriului. Și chiar dacă în job description nu e trecut vorbitul în public, eu aș spune că toată lumea are nevoie de abilitățile astea. Vorbitul în public ajută la creșterea stimei de sine, la încrederea în forțele proprii și mai dă și curaj.

Au nevoie angajații de abilități de leadership? Păi ce înseamnă leadership? Să conduci oamenii bine. Adică să îi motivezi, inspiri, să răspunzi la nevoile lor de dezvoltare, să mediezi conflicte, să îi cunoști și să le distribui sarcini în funcție de competențe etc. Dacă angajații răspund de alți angajați, cu siguranță DA. Dacă ai în companie lideri buni, ei îți vor aduce bani.

Au nevoie angajații de abilități de automotivare? Adică să știe exact ce vor și să lucreze în direcția asta. Să știe că lucrurile pe care le fac îi vor duce într-un anumit punct pe care și-l doresc. Dar mai ales să știe cum să facă asta? Cu cât este mai motivat de factori interni (proprii), cu atât un angajat va fi mai implicat în ceea ce face. Contează și factorii externi de motivare, (ex: banii, mediul de lucru, oportunități etc.) dar eu nu cred că sunt la fel de puternici ca cei interni.

Lista cu siguranță poate continua.

Și aici intervine rolul angajatorului de a merge dincolo de nevoile imediate (angajatul să știe să facă X lucru) și de a arăta interes și pentru dezvoltarea abilităților transversale (soft skills) ale angajaților. Acestea sunt cumva mai puțin importante poate pentru că nu pot fi foarte ușor cuantificate.

Investiția în training de soft skills presupune, din punctul meu de vedere, două tipuri de costuri: costul training-ului și costul timpului petrecut de angajat la training și nu la locul de muncă. Practic training-ul de soft skills e mult mai scump decât stipulat în contract. Cu cât timpul petrecut la training e mai mare, cu atât crește investiția companiei în respectivul angajat.

Și ce e de făcut? Beneficiile training-ului de soft skills sunt multiple și pot aduce în final bani companiei. Un angajat motivat, cu un set de abilități transversale bine puse la punct și poate fără o competență excelentă într-un domeniu va fi mult mai eficient decât unul foarte competent, dar fără aceste abilități. Cel dintâi va căuta continuu să se dezvolte și să dobândească competența excelentă.

Soluțiile și le găsește fiecare companie în funcție de interese: trimite oamenii la training, contractează firme de training, face training intern, organizează diferite activități pentru angajați, implementează sisteme de stimulare și evaluare etc.

„Dacă investim în training pentru angajați și aceștia pleacă? Dar dacă nu investim și aceștia rămân?”

Sursa foto: voziq.com

training, zlider

PROCESAREA

Că tot vorbeam zilele trecute la un pahar de „limonadă” cu trainerițele mele despre procesarea (aka debriefing) în training, am zis să și scriu despre asta.

Pentru a realiza procesarea, un trainer are la dispoziție mai multe metode (kolb, cei 4F etc.) Oricare ar fi metoda abordată, scopul procesării este de a ajuta participanţii:

  • să “ventileze” sentimentele şi trăirile după un exerciţiu intens
  • să se poată detaşa şi să povestească experienţa trăită
  • să asculte alte puncte de vedere, experieţele celorlalţi şi să aibă o imagine mai completă a celor întâmplate
  • să facă o analiză a evenimentelor şi proceselor din timpul exerciţiului
  • să tragă concluzii şi să teoretizeze
  • să facă conexiunea dintre cunoştinţele/abilităţile/atitudinile dobândite şi viaţa reală

metoda celor 4F

Sursa foto: flipitconsulting.com, crina penteleychuk

 

training, zlider

trainingul e bun

În ce fac, în profesia mea, mă lovesc tot timpul de fel și fel de obstacole. Dar cum scriam într-un articol anterior, iau obstacolele ca pe posibilități de dezvoltare, ca pe un câștig suplimentar pe care îl poți avea odată ce ai trecut de acel obstacol.

Și pentru că de multe ori mă lovesc de indiferența oamenilor, de dezinteresul lor, uneori chiar de aversiunea față de training ca urmare a unei experiențe mai puțin plăcute, m-am întrebat și eu: Bă, e bun training-ul ăsta la ceva?

Și cum aș putea eu să explic unei persoane care nu a participat în viața lui la vreun training că de fapt e bun la ceva? Sau poate n-o fi…

Și totuși fac training de ceva vreme și avantajele mi s-au întipărit în codul genetic parcă. Hai să le punem pe hârtie zic… să le scoatem din minunatul cod genetic :)

Așadar, din punctul meu de vedere trainingul (ăla de soft skills/competenți transversale/dezvoltare personală) e bun pentru că:

  • Te ajută să te cunoști pe tine însuți. Sunt lucruri pe care le știm, pe care le facem, dar pe care nu le conștientizăm.
  • Afli lucruri noi și utile de care ai nevoie.
  • Cunoști oameni cu interese asemănătoare cu ale tale.
  • Îți schimbi, ajustezi, îmbunătățești atitudinea.
  • Înveți jucându-te. Și te distrezi.
  • Nu îți dă nimeni examene și note (bine, în afară de minister)
  • Lucrurile pe care le înveți sunt aplicabile imediat.
  • Îți trezesc pofta de a investi în tine și mai mult.
  • Îți dau o pastilă de energie.

Dacă prima participare la un training este una pozitivă, adică ai participat la un training adevărat din care ai învățat lucruri și ai gustat din non-formal, cel mai probabil vei continua să cauți experiențe asemănătoare.

Dacă, dimpotrivă, primul tău contact cu trainingul a fost dezastruos, te-ai plictisit, ai simțit că ai pierdut timpul aiurea, nu ai aflat nimic nou, cel mai probabil vei face parte din categoria oamenilor care cred că trainingul e ”o mare vrăjeală”.

Tot ce pot să spun este că trainingul nu este ”o mare vrăjeală” și spun asta luându-mă pe mine ca exemplu. Trainingul m-a modelat, m-a ajutat să văd mai bine, m-a învățat să mă comport cu oamenii, să conduc o echipă, să organizez un eveniment, să implementez un proiect, să știu ce vreau.

Sursa foto: crilia.ro