pentru suflet

Irina trainer

Once in a blue moon, cum îi place ei să zică… dai peste oameni pe care nu îi poți compara cu ceilalți pentru că ceilalți ar ieși mereu în dezavantaj.

Un astfel de om este Irina Șubredu… un om care inspiră prin tot ceea ce face și care strânge oamenii buni în jurul ei ca un ciorchine.

Și pentru că nu vreau să credeți că este doar părerea mea… că am întâlnit un om pe care-l admir (cu toții admirăm pe câte cineva) un an de programe de traning, cu 10 programe și peste 120 de participanți stau mărturie că unele vieți au fost influențate în bine de către Irina. 

Fericirea ei, Inteligența Emoțională și Bucuria Matinală au adus oameni împreună și, până și cei mai sceptici au ajuns să o îndrăgească… pe ea și magia pe care o răspândește.

Face ce face și aranjează informația în așa fel încât nu-ți poți lua ochii și urechile de la ea și te convinge să îți faci și tema pentru acasă cu plăcere, chiar dacă ai teminat de mult școala și ai răsuflat ușurat că nu vor mai fi teme.

A citit și citește mult, a studiat din pasiune psihologia pozitivă și uite așa contribuie, tot din pasiune, la dezvoltarea oamenilor.

Și când citesc feedback-urile de la trainingurile ei, în secret vreau să-i aflu puterile magice, să pun punctul pe „i”, să aflu ce o face așa iubită… Și îmi dau seama că nu e un singur „i”, sunt o tonă de „i”-uri care o fac pe Irina să fie ceea ce este.

I-am spus și ei și v-o spun și vouă: Mă inspiră continuu ca om, mamă, prietenă, trainer. Mi-ar plăcea să o am alături multă vreme de acum înainte.

Și de aceea, ea a primit titlul de „cel mai iubit trainer crilian” 🙂

cel mai iubit

pentru suflet

mum-bling

Scriu repede… să nu îmi treacă pofta de scris… îmi zic în minte că vreau să scriu despre multe, despre o grămadă de lucruri care fac bungee jumping la mine în creier… Și le ordon să se oprească, să le pot privi, înțelege și așterne pe hârtie…

Primul în ordinea sosirii: cum e să fii mamă?

Nu am să scriu sfaturi despre cum să fii mamă, sau ce minunat este să ai un copil… scriu despre regăsirea de după momentul în care devii mamă, despre cum să te regăsești pe tine care ești aceeași, dar alta.

Să faci 2 tumbe și să-ți pui la punct sentimentele, emoțiile…

Să îți dai seama că nu ești anormală dacă nu te gândești în fiecare secundă la copilul tău, că e ok să spui că sunt și alte lucruri care te fac fericită, că fericirea ta nu stă exclusiv în copilul tău…

Că ai multe de învățat și de transmis și grămada de „voi face așa…” sau „nu voi face așa…” se adună dezordonat, fără noimă, dezechilibrant uneori…

Că tu ești tu, cea dinainte… că dorințele tale pot lua ființă dincolo de copilul tău, că poți purta o conversație care să nu implice bebeluși, că poți întreba „Ce mai faci? Povestește-mi!” chiar dacă ai stat în izolare 2 luni și arzi de nerăbdare să povestești ce ai făcut tu…

Că o ceașcă de cafea poate fi băută în liniște alături de oameni care scormonesc în izolarea ta și te trag afară… te colorează, te agită și îți readuc efervescența bulelor pe care le iubești…

Că ai să greșești și ai să uiți să spui „mulțumesc” așa cum trebuie, că ai să rearanjezi rafturile cu întrebări de atâtea ori, încât e foarte posibil să aliniezi întrebări greșite, să pierzi întrebări bune… și apoi iar să rearanjezi…

Că oamenii care te inspiră sunt tot acolo și înțeleg că ești cu susu-n jos, dar că ești tot tu și îți spun la fel de direct să te scuturi nițel când o iei pe arătură, când rănești fără să vrei sau când hohotele sunt prea zgomotoase…

Că frumosul și iubirea nu se schimbă… că poți continua să fii tu.

pentru suflet

Pentru ziua de azi, o sa reiau postul de anul trecut cu mama mea, pentru ca azi e ziua ei si ce am spus anul trecut trebuie repetat si repetat de 1000 de ori. In plus, a fost un post destul de popular si cred ca cititorii mei de anul trecut se vor bucura sa il reciteasca.

Mama mea e cea mai buna mama din lume pentru ca:

1. L-a iubit si il iubeste pe tatal meu atat de tare, incat i-a facut 5 copii

2. La balul bobocilor din clasa a IX-a m-a asteptat acasa la coltul strazii pentru ca era prima data cand ma intorceam la 12

3. M-a invatat sa spun unde merg (chiar daca era vorba de baieti)fara jena si ascunzisuri ca sa stie unde ma gaseste in caz de probleme

4. M-a invatat ce e sexul si implicatiile acestuia si m-a invatat care e treaba cu baietii

5. M-a ascultat cu atentie cand povesteam de “iubirile” din liceu si nu a ras niciodata de “cretinitatea” mea

6. A fost in stare sa isi vanda verigheta pentru a face rost de bani pentru noi, copiii ei

7. A spalat dupa noi 20 de ani fara masina de spalat si nu s-a plans niciodata

8. Chiar daca facea 8 ore de serviciu pe zi, a fost tot timpul prezenta

9. In serile de vara cand venea de la serviciu ne lua pe toti la plimbare si numaram stele

10. La raspunsul meu “am luat 3 la istorie” imi raspundea intotdeauna “lasa ca pe langa asta ai sa iei un 10” si asa se intampla

11. Mi-a dat nasul ei mare si borcanat si m-a ferit de rusinea de a avea un nas mic si ascutit – am inteles asta mai tarziu 🙂

12. A stat la capataiul nostru zile si nopti cand ne imbolnaveam si ne stia dorinta fiecaruia de mancare in astfel de cazuri. Eu preferam iaurtul cu fructe…mama ce mai asteptam sa ma imbolnavesc 🙂

13. Facea si face cele mai bune gogosi de pe fata pamantului

14. Nu stiu ce facea si cum facea, dar, chiar daca eram saraci, fiecare Craciun era bogat

15. Nu are pretentia sa ii spunem matale. Noi o strigam “Ma”, “Mami”, “Fata”, “Magda”

16. A pus totdeauna educatia mai presus de orice si a tinut ca toti copiii ei sa aiba scoala indiferent de circumstante

17. Mi-a suportat capriciile si mofturile de printesa timp de 18 ani, chiar daca acum, cand ma gandesc ce mofturi aveam imi vine sa ma bat non-stop

18. Nu a fost niciodata o mama cicalitoare. Nu ne sacaia cu intrebari de genul “unde te duci?”, “unde ai fost?”, “ce-ai facut?”, “cand vii acasa?”, “de ce nu mananci?”, “ti-ai facut temele?” etc. Stia mereu cand sa puna astfel de intrebari in asa fel incat sa i se raspunda sincer

19. Mi-a dat incredere si putere (la telefon) sa ii fac injectie sotului meu pentru ca nu ii scadea febra. (eu cand vad ace mai am oleaca si lesin)

20. A fost si este prietena mea cea mai buna.

La multi ani de ziua mamei, draga mama!

pentru suflet

Citate din adolescenta…

Mi-a picat in mana o agenda, o agenda pe care in liceu am folosit-o ca “manuscris” pentru poeziile mele  si locul secret unde scoteam  pasaje din cartile pe care le citeam. Am scuturat-o de praf si iata, in ordine aleatorie,  cateva din citatele pe care le-am regasit si care la acea vreme m-au marcat destul incat sa merite sa fie puse pe hartie:

“Pe urma simti mangaierea privirilor ei pe obrajii lui, pe frunte, pe buze… Si nu cuteza sa clipeasca, de frica sa nu-si risipeasca bucuria inimii” L. Rebreanu

“Ametind totul, aceasta iubire inflorea fara seaman, cum infloresc salbatic, in luna mai, nimfele lujerilor de crin.” C. Petrescu

“A gandi cu adevarat la cineva, inseamna a gandi la el minut cu minut, fara sa fii distras de nimic (…) nici de bazaitul unei muste, nici de muste, nici de o mancarime. Dar esxista intotdeauna muste si mancarimi” A. Camus

“O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie” C. Petrescu

“Dar omul care a facut o data un salt in paradis, cum sa se mai impace, dupa aceea, cu o viata ca oricare alta?… Ceea ce face fericirea altor oameni, mie mi s-a parut o batjocura” A. Fournier

“Se stie ce sunt murmurele indragostitilor: fara insemnatate pentru orice auditor si pline de delicii pentru doua inimi ce se deschid una alteia” H. Sienkiewicz

“You see, my dear, it is only the big men who can be treated as children” G.B. Shaw

“Amorul cel adevarat, care face sa palpiteze inima si inalta spiritul, nu-l putem da decat unei fiinte pe care si-o alege inima noastra” N. Filimon

“Sa nu-mi ascunzi nimic iubitul meu, sa nu fugi de mine, sa nu-mi eviti privirea, sa nu ma intrebi “ei, ce e?” ca si cand n-ai sti ce e, ca si cand mi-ai fi strain, departe de mine, scrutandu-ma cu ochi nemilosi… Caci eu voi fi pierduta daca nu ma iubesti, daca nu-mi daruiesti tot ce ai mai bun, daca ma vei sili sa nu-ti mai pot darui tot ce am mai curat, mai pur, din sufletul meu…” M. Preda

“If God could suddenly be condemned to life, the life which He inflicted to med, he would kill himself” Al. Dumas

“El e indragostit sigur, nu de mine, Luchi, pe care ma cunoaste, ci probabil de ochii mei. Ei si? Nu pot sa-ti placa mult timp niste ochi…” M. Preda

“Am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere pasiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci sinceritatea poate fi repetata cu altul, cu altii, ca, in sfarsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si increderea adunate in atatea luni de dragoste, in atatea nopti petrecute impreuna, pierisera acum ca prin miracol si nu supravietuise in mine decat un hotarat orgoliu si o cumplita furie impotriva mea insumi.” M. Eliade

“Si toata viata mea se va schimba la un cuvant al tau” M. Preda

“Daca mi-as putea deschide inima, ai vedea un munte abrupt, groaznic si un om, singur de tot, care se catara” N. Kazantzakis

pentru suflet

Ultima scrisoare

Sfărșitul a venit fără de veste
Ești fericită? Văd că porți inel
Am înțeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă
Cunosc însemnătatea ei deplin
Știu, voi aveți în viață altă normă
Eu, însă-n fața normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult în drumul tău nu am să ies
Nu-ți fac reproșuri, nu ești vinovată
Și n-am să spun că nu mai înțeles.

A fost desigur numai o greșeală
Putea să fie mult – nimic n-a fost.
În veșnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.

Și totuși, totuși, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie amețeli
Vedeam văzduhul fluturând de ăngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic
Pe frageda ființă-a ta de lut,
Sună în mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creații de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalță
Statuia de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalță
Și-ngenunchiate rânduri, submisiv.

La soclul tău dumnezeiesc așteaptă
Să le întinzi cu zâmbet liniștit
Spre sărutare adorată dreaptă
‘Nainte de-a se șterge-n infinit.

O! de-a fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză, auroră
De neînțeles, de nedescris.

Ireversibil s-a încheiat povestea
Și nici nu știu de ai să mai citești
Din întâmplare rândurile-acestea
În care aș vrea să fii ce nu mai ești.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aș fi putut să spun: Ești ca oricare,
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De- de ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindește beat de pofte tăul
Ce-l ține, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neîntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt
Și lumea n-o să știe niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubita, ca-ntr-un colt de cer,
O stea de seară blândă și senină.

Iar când viața va fi rea cu tine,
Când au să te împroaște cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine
Vom fi acolo, singuri, amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi,
În dulcea lor cadență legănată
Te vei simți ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.

Iar de va fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-aș zbate-ngrozitor în tarna rece,
Plângând în noaptea mare, tot maï mare.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/